Ochelarii fermecati

Filed Under (Existentialisme) by cleo on 16-02-2011

Tagged Under : , , ,

Adevarul este ca fie ca recunoastem, fie ca nu, majoritatea dintre noi trebuie sau chiar purtam ochelari. Unii am reusit sa nu ne distrugem ochii si sa purtam doar niste ochelari simpli cu anti-reflex pentru ca monitoarele care se perinda prin fata ochilor nostri sa nu reuseasca sa ne distruga putinul pe care-l vedem. Oricum ochii nostri sunt mult prea obositi pentru multimea de informatie pe care o analizeaza zi de zi, iar noi ii fortam si vrem sa le dam mai multa, si mai multa, si mai multa, si ne indopam cu cafele, ii lipim cu benzi izolatoare de sprancene, ii sprijinim de scobitori, facem orice uman posibil pentru ca ei sa nu se inchida, pentru ca atunci cand ii inchidem, si totul in jur incepe sa se relaxeze, parca nimic nu mai conteaza, si viata e prea scurta ca sa o dormim.

Ca discutam de dormit si de vazut, eu vreau sa explic o chestie. Cu regret te anunt, stimabile cititor ca eu sunt chioara. Nu sunt exagerat de chioara dar indeajuns de chioara incat sa citesc totul de pe net cu un zoom macar de 150% . Stiu, ar trebui sa-mi schimb ochelarii, dioptriile, si poate multe alte lucruri in viata, dar nu vreau asta. Uneori este bine sa nu vezi totul, si sa dai cu presupusul ce litere ai uitat sa le citesti pentru ca ochii tai erau mult prea obositi, pentru ca atunci, ajungi in punctul in care ceea ce citesti iti convine, chiar daca este gresit.

Nu am sa aberez acum despre ochelari si alte locuri, nu pentru ca nu as putea, deoarece nu sunt destul de informata pe aceasta ramura, ci pentru ca nu ese locul potrivit sa fac lucrul asta. Numa zic ! Am promis acest post, dupa ce, i-am gresit numele in niste comentarii domnisoarei Luka, pentru ca nu aveam ideea penibila sa dau cu copy-paste la nume, si numele era scris atat de miiiic acolo. Noh , se intampla. (Sh)it happens, sometimes twice a day.

La capitolul sex (si acum ma simt ca o tanti care numa despre asta vorbeste cu toate ca nu pentru asta a fost creeata cleo, dar am sa fac si un post in care am sa discut despre asta) nu totul este in functie de ce vezi. Si conform bancului :

cum fac dragoste ochelaristii

isi dau ochelarii jos si se fut ca chiorii

Trebuie sa realizam ca de multe ori, toti inchidem ochii pentru ca, timp de cateva minute nu vrem sa vedem nimic. In mintea noastra nu se intammpla mare lucru, dar toate celelalte simturi incep sa devina mult mai atente la atingeri. La buze reci care se plimba, la limba calda care da fiori, la unghiile care zgarie incet pielea, la zgomotele pe care le face persoana de langa, la tot ceea e inseamna cel de langa tine intr-un astfel de moment, dar fara sa-l vezi. Si asta nu pentru  ca nu ti-ar placea sa il vezi, dar, conform unor spuse foarte intelepte (si aici trebuie citat iar un artist neinteles) ochii mintii vad mai multe decat am putea noi intelege.

Eu personal la acei ochi ai mintii le spun instinct, si daca instinctul meu personal imi spune sa las capul pe spate, sa inchid ochii si sa fac ce vrea inimioara mea, pentru ca la mine in cap este ultra excitant, si la fel este si live, atunci o fac. O fac pentru ca nu va ajunge sa imi para rau pentru deciziile pe care le-am luat, si de asta sunt sigura. Pentru ca in capul meu nu se intampla nimic altceva decat ce se intampla live, si pentru ca, cea mai mare placere pe care poti sa o ai, ca tu cel care rasfata pentru cel pe care il rasfeti, este sa il vezi ca tine ochii strans inchisi si geme, sau se unduieste.

Placerea nu se vede tot timpul in ochii cuiva, chiar daca, ne place sa ne uitam in ochi si sa incercam sa gasim raspuns la ce vrem sa facem, de multe ori, doar savurand totul cu ochii inchisi “ca chiorii” ajungem sa descoperim ca miturile conform carora toate simturile sunt mai sensibile atunci cand vrei sa te lipsesti de unul din ele, toate acele mituri. Sunt adevarate.

Noi, oamenii cu ochelari pe nas, noi, profesoarele cu ochelari, nerzii, noi, toti astia, avem in noi o pasiune, pe care poate toti o avem, dar noi, atunci cand ne dam ochelarii jos avem un motiv sa spunem ca o scoatem la iveala. Doar atunci. In momentul in care ne dam ochelarii jos si devenim egali, toti. Atunci suntem niste demoni care nu mai trebuie sa se ascunda in spatele ochelarilor. Gata cu seriozitatea si cu glumele subtile despre secretarele cu ochelari, suntem niste monstrii cu acte in regula in momentul in care ii dam jos, ii punem langa pat, inchidem ochii si incepem sa te devoram. rOAr

Alt articol asemanator

Comments:

Post a comment

| remote ip: 38.107.179.239 | rank: 1 | visits: 1 | last acces: 12:05:39 - 18 May | User Login ( ? )
More in Existentialisme (76 of 85 articles)
Statistical data collected by Statpress SEOlution (blogcraft).
nbsp;